Tag Archives: frumusete

Femeia cu zambet de soare si pantoful rosu

E frumoasa. Paseste lin de parca pluteste. Buclele blonde ii pica pe umeri lejer si salta vesele la fiecare pas. Poarta tocuri si pasii ii suna diferit, melodios. Ochii ii sunt straluciri verzi de stele iar zambetul, raza de soare primavaratic. Are nasul in vant si un aer copilaros, dar atat de feminin .  Ii place sa o mangaie vantul, si soarele, si zambetele. Trec dincolo de cuvinte si punctuatie si-mi conturez in minte tabloul trupului fraged si vocea de dincolo de ea. Nici macar nu trebuie sa-i masor dorinta. O simt cambrata in toti porii ei. O licoare vie ce isi prelinge, cu un tremurat usor, picurii aurii in dorinta vie de a cunoaste. Deloc surprinzator, sclipirile din ochi iau forma frunzelor crude in diminetile cand roua isi canta tanguirea pe umarul ce o sa-i sprijine chipul.

 E un dans. Un dans al picioarelor fine conturate in pantoful pasional. E un desen viu al pasilor ce compun sunete pe carari prafuite si citite de multa vreme. Un vernisaj al culorilor de vara ce are conturul fortei de a rade, de a construi intrebari si a cauta raspunsuri. E pasiunea de a strapunge furtuna cu seninatatea privirii ce nu constientizeaza ca tocul pantofului rosu mangaie frunzele cazute pe caldaram. Este povestea fiintei ce alege sa caute, sa spuna si sa aseze in palme rezonanta sunetului mintii  fara sa striveasca intr-un gest ridicol pacla ce inconjoara starea de dincolo….Sunt pasii ce nu imi rapun vrerea de a dori si a caror inlantuire este neconditionata.

 Ma gandesc la tine, iubitule… Stii cum sunt gandurile mele despre tine? Explozie de energie si  muzica, pete de culoare, raze de soare, picturi ilustrand frumosul si bucuria. Mi-am amintit ieri de momentul in care ne-am cunoscut. Nu mi-a trecut prin cap o secunda ca tu vei fi atat de al meu. Sufletul meu era atunci ca o porumbita ce incerca sa zboare. Tu l-ai luat de pe caldaram si ai avut rabdarea sa-l ingrijesti, sa-i bandajezi ranile, sa-l cresti, sa-l hranesti si sa-l inveti sa zboare. I-ai aratat cele mai inalte orizonturi si i-ai inlesnit zborul. La altitudini inalte mi-am deschis aripile si am inspirat aer rarefiat. De atunci, sufletul meu pluteste. Ca o porumbita alba, pe aripi de vant de toamna. Adora toamna cu culorile ei. Si ador vantul cu toate adierile lui salbatice. Si te ador pe tine suflete. Pentru ca langa tine simt ca respir. Cu tine mi-e cald si liniste si bine. Mi-esti dor si drag de iubire.

 Mi-e dor si ma sufoc fara gura ta . Am incercat sa ma lupt cu timpul, cu mine, cu tine. Dar gura ta, cu magia ei…Gura ta mi-a daruit suflet de pe buzele tale. Nu pot sa stau o zi fara ca macar sa vorbesc cu tine. Nu pot sa zbor fara tine. Mi-am inchiriat amintirile cu tine. Vreau sa le cunoasca si altii, sa le traiasca si ei, prin mine, prin tine.