Monthly Archives: Octombrie 2010

Cafea cu lacrimi de ploaie

E dimineata, e innorat si la radio se anunta ploi.  Ies pe terasa. Sunt doar eu si ceasca de cafea. Sunt doar eu si ceasca si viata si ploaia marunta care mangaie frunzele plecate sub atingerile ei dulci. Sunt stropi marunti si fini ca cei ce raman dupa spargerea balonului de sapun si se descompun in culori si amintiri si crampeie de viata.

Iubesc ploaia. O iubesc si as vrea sa o prind, sa o ating asa cum numai ea m-a invatat. Vreau sa-i simt gustul atat de plin cu dragoste. Imping cana spre ea si privesc cum isi lasa picaturile sa o umple numai pentru mine. A lasat una chiar pe marginea cestii… Ma infioara gandul atingerii ei.  Imi apropii ușor buzele, abia o ating si-o las sa-mi intre in fiecare nervura ca un sarut umed, pierzandu-se pe veci acolo unde va ramane pentru totdeauna.

Si sarutul este dulce, iar cafeaua amaruie si sunt un amalgam de trairi, sentimente si dorinte. Sunt iubire si tristete. Sunt prezent si trecut si viitor. Sunt eu si este ea. Picătura de ploaie.

Si valuri de emotii ma cuprind, iar ochii duc dorul lacrimilor secate de dureri insuportabile. Duc instinctiv cana la gura in speranta ca acest mic gest imi va alunga tristetea ce ma tulbura. Buzele imi tremura incontrolabil. Inclestez tamplele, ochii imi fug într-un colt, aerul tasneste sacadat, incerc sa inghit nodul ce doare. Si-mi vine sa urlu, sa tip sa zbier. Nu, n-am sa plang. N-am sa plang! Ma auzi?? Doamne, cat va urasc. Pe voi. Toti!

Picaturi aduse de o adiere cad si-mi aluneca pe obraji. Coboara incet lasand dare de mangaiere trista si se pierd  in ceasca verde cu cafea. Sorb ultimul strop de amar, il inghit si il incui la loc in mine, caci in zadar as urla, zbiera, tipa, caci nimeni, nimeni nu ma aude.

Si-mi soptesc in gand ca te iubesc si as vrea o zi cu tine. Doar o zi si un sarut intre o lacrima de ploaie si buzele ce-mi ard de dorinta desfatarii. Doar un sarut ce atat de dulce imi va lua durerea. Doar o zi sa ne iubim cu dragoste fara sa ne indragostim. Si sa fug apoi ca un actor spre un alt decor in care iar sa ma framant de dor.


Cafea cu lacrimi de ploaie

E dimineață, e înnorat și la radio se aude I believe I can fly. Ma uit in pat, langa mine. Sunt doar eu si un crin alb si parfumul tau . Ating cu dor asternutul alb si privesc spre fereastra plina de stropi de ploaie, de diferite dimensiuni. Ma ridic din pat si te vad pe terasa. Ii zambesc ploii, ma imbrac cu camasa ta alba si inchid nasturii pana in dreptul sanilor. Am la gat margelele rosii care iti plac atat de mult si parul lasat in bucle usoare pe spate.

Te privesc din pragul ferestrei. Un vant usor adie voalul alb de la ferestrele dinspre terasa. Tu iti bei cafeaua cu stopi de ploaie. Ai o mina relaxata si te bucuri de ploaia ce-ti mangaie chipul cu cele mai fine atingeri. Vrei sa-i simti gustul, sa o atingi, sa o strangi in brate cu dragoste. Iubesti ploaia…

Cred ca m-ai simtit. Intorci capul si ma privesti. Iti zambesc si imi zambesti . Ador felul in care ma privesti. Vad in ochii tai caldura din sufletul tau si bucuria cu care imi primesti privirea de fiecare data cand poposesc la tine . Stii ? Noi nu avem nevoie de cuvinte. Ne ajung ochii ca sa vedem, ca sa simtim si ca sa vorbim.

Ma apropii in varful degetelor de tine si te imbratisez din spate. Tresari usor sub atingerea mea dar continui sa sorbi din ceasca, cafeaua cu stropi de ploaie. Mainile mele sunt acum pe pieptul tau. Iti ating sufletul si inima . Buzele mele s-au lipit calde, de gatul tau . Iti simt parfumul, imi simti respiratia. Privesc spre ochii tai si simt un gol in stomac. Ochii aia atat de negri de barbat… Si ne lasam mangaiati de ploaia atat de dulce si calda.

Te intorci cu fata spre mine, imi iei chipul in palmele tale calde si ma saruti acolo unde ploaia isi depune tandru picuri din rochia ei. Imi zambesti cu ochii si ma mangai cu nasul inainte de a ma saruta. Apoi imi daruiesti mangaierea buzelor tale…

Si-ti șoptesc printre saruturi ca te mai vreau o zi si o noapte . Inca o zi și o noapte cu un suflet atat de cald. Doar o zi si o noapte sa ne mai iubim cu dragoste, cu dor, cu drag, cu nebunie, fara sa mai stim de noi si fara sa ne îndragostim… Si sa fugim apoi spre alte iubiri…