Femeia cu zambet de soare si pantoful rosu

E frumoasa. Paseste lin de parca pluteste. Buclele blonde ii pica pe umeri lejer si salta vesele la fiecare pas. Poarta tocuri si pasii ii suna diferit, melodios. Ochii ii sunt straluciri verzi de stele iar zambetul, raza de soare primavaratic. Are nasul in vant si un aer copilaros, dar atat de feminin .  Ii place sa o mangaie vantul, si soarele, si zambetele. Trec dincolo de cuvinte si punctuatie si-mi conturez in minte tabloul trupului fraged si vocea de dincolo de ea. Nici macar nu trebuie sa-i masor dorinta. O simt cambrata in toti porii ei. O licoare vie ce isi prelinge, cu un tremurat usor, picurii aurii in dorinta vie de a cunoaste. Deloc surprinzator, sclipirile din ochi iau forma frunzelor crude in diminetile cand roua isi canta tanguirea pe umarul ce o sa-i sprijine chipul.

 E un dans. Un dans al picioarelor fine conturate in pantoful pasional. E un desen viu al pasilor ce compun sunete pe carari prafuite si citite de multa vreme. Un vernisaj al culorilor de vara ce are conturul fortei de a rade, de a construi intrebari si a cauta raspunsuri. E pasiunea de a strapunge furtuna cu seninatatea privirii ce nu constientizeaza ca tocul pantofului rosu mangaie frunzele cazute pe caldaram. Este povestea fiintei ce alege sa caute, sa spuna si sa aseze in palme rezonanta sunetului mintii  fara sa striveasca intr-un gest ridicol pacla ce inconjoara starea de dincolo….Sunt pasii ce nu imi rapun vrerea de a dori si a caror inlantuire este neconditionata.

 Ma gandesc la tine, iubitule… Stii cum sunt gandurile mele despre tine? Explozie de energie si  muzica, pete de culoare, raze de soare, picturi ilustrand frumosul si bucuria. Mi-am amintit ieri de momentul in care ne-am cunoscut. Nu mi-a trecut prin cap o secunda ca tu vei fi atat de al meu. Sufletul meu era atunci ca o porumbita ce incerca sa zboare. Tu l-ai luat de pe caldaram si ai avut rabdarea sa-l ingrijesti, sa-i bandajezi ranile, sa-l cresti, sa-l hranesti si sa-l inveti sa zboare. I-ai aratat cele mai inalte orizonturi si i-ai inlesnit zborul. La altitudini inalte mi-am deschis aripile si am inspirat aer rarefiat. De atunci, sufletul meu pluteste. Ca o porumbita alba, pe aripi de vant de toamna. Adora toamna cu culorile ei. Si ador vantul cu toate adierile lui salbatice. Si te ador pe tine suflete. Pentru ca langa tine simt ca respir. Cu tine mi-e cald si liniste si bine. Mi-esti dor si drag de iubire.

 Mi-e dor si ma sufoc fara gura ta . Am incercat sa ma lupt cu timpul, cu mine, cu tine. Dar gura ta, cu magia ei…Gura ta mi-a daruit suflet de pe buzele tale. Nu pot sa stau o zi fara ca macar sa vorbesc cu tine. Nu pot sa zbor fara tine. Mi-am inchiriat amintirile cu tine. Vreau sa le cunoasca si altii, sa le traiasca si ei, prin mine, prin tine.       


Teama

Iubito, uneori ma intreb ce-ti place la mine. Si ma intreb cu teama. Pentru ca ma cunosc.

Adica, sunt un om normal, n-am nimic deosebit. Ba dimpotriva, sunt o panarama, ascult hip-hop si fredonez injuraturi cu satisfactie. Fumez ca turbatul iar vara ma uita Dumnezeu la terase in ploi de bere. Conduc ca un maniac, nu ma supun niciodata, sunt cu nasul pe sus, nu imi plac intrebarile, am toane.

Imi fug ochii dupa femei  si am cele mai nastrusnice si perverse fantezii erotice.  Scriu pe blog cele mai tampite lucruri de ma crucesc singur de ce-mi poate trece prin minte. Sunt un nebun dezaxat si-o mai si spun lumii intregi.

Ma iau fiorii cand realizez cum sunt si ma intreb cat o sa ma mai suporti.  Si mi-e teama sa nu te pierd. Si vreau sa ma placi si incerc sa fiu cuminte, romantic, gingas. Si imi place si cand sunt asa. Si doar prin tine si cu tine pot fii asa.

Dar mi-e teama din nou! Daca tu defapt placeai nebunul de odinioara? Si melancoliile si gingasiile mele te obosesc, iubito? Ce sa fac? Cum sa fiu?

De ce mi-e teama iubito c-am sa te pierd? N-am incredere in mine? N-am incredere in tine? N-am incredere ca merit un trup si suflet ca al tau? Ce se intampla cu mine?

Si de ce ma chinui singur cand ar trebuie sa fiu fericit? Ah, ma innebunesti iubito! De-ai stii ce este in sufletul meu!

Ah! te iubesc! Te ador! Te vreau!


Cafea cu lacrimi de ploaie

E dimineata, e innorat si la radio se anunta ploi.  Ies pe terasa. Sunt doar eu si ceasca de cafea. Sunt doar eu si ceasca si viata si ploaia marunta care mangaie frunzele plecate sub atingerile ei dulci. Sunt stropi marunti si fini ca cei ce raman dupa spargerea balonului de sapun si se descompun in culori si amintiri si crampeie de viata.

Iubesc ploaia. O iubesc si as vrea sa o prind, sa o ating asa cum numai ea m-a invatat. Vreau sa-i simt gustul atat de plin cu dragoste. Imping cana spre ea si privesc cum isi lasa picaturile sa o umple numai pentru mine. A lasat una chiar pe marginea cestii… Ma infioara gandul atingerii ei.  Imi apropii ușor buzele, abia o ating si-o las sa-mi intre in fiecare nervura ca un sarut umed, pierzandu-se pe veci acolo unde va ramane pentru totdeauna.

Si sarutul este dulce, iar cafeaua amaruie si sunt un amalgam de trairi, sentimente si dorinte. Sunt iubire si tristete. Sunt prezent si trecut si viitor. Sunt eu si este ea. Picătura de ploaie.

Si valuri de emotii ma cuprind, iar ochii duc dorul lacrimilor secate de dureri insuportabile. Duc instinctiv cana la gura in speranta ca acest mic gest imi va alunga tristetea ce ma tulbura. Buzele imi tremura incontrolabil. Inclestez tamplele, ochii imi fug într-un colt, aerul tasneste sacadat, incerc sa inghit nodul ce doare. Si-mi vine sa urlu, sa tip sa zbier. Nu, n-am sa plang. N-am sa plang! Ma auzi?? Doamne, cat va urasc. Pe voi. Toti!

Picaturi aduse de o adiere cad si-mi aluneca pe obraji. Coboara incet lasand dare de mangaiere trista si se pierd  in ceasca verde cu cafea. Sorb ultimul strop de amar, il inghit si il incui la loc in mine, caci in zadar as urla, zbiera, tipa, caci nimeni, nimeni nu ma aude.

Si-mi soptesc in gand ca te iubesc si as vrea o zi cu tine. Doar o zi si un sarut intre o lacrima de ploaie si buzele ce-mi ard de dorinta desfatarii. Doar un sarut ce atat de dulce imi va lua durerea. Doar o zi sa ne iubim cu dragoste fara sa ne indragostim. Si sa fug apoi ca un actor spre un alt decor in care iar sa ma framant de dor.


Cafea cu lacrimi de ploaie

E dimineață, e înnorat și la radio se aude I believe I can fly. Ma uit in pat, langa mine. Sunt doar eu si un crin alb si parfumul tau . Ating cu dor asternutul alb si privesc spre fereastra plina de stropi de ploaie, de diferite dimensiuni. Ma ridic din pat si te vad pe terasa. Ii zambesc ploii, ma imbrac cu camasa ta alba si inchid nasturii pana in dreptul sanilor. Am la gat margelele rosii care iti plac atat de mult si parul lasat in bucle usoare pe spate.

Te privesc din pragul ferestrei. Un vant usor adie voalul alb de la ferestrele dinspre terasa. Tu iti bei cafeaua cu stopi de ploaie. Ai o mina relaxata si te bucuri de ploaia ce-ti mangaie chipul cu cele mai fine atingeri. Vrei sa-i simti gustul, sa o atingi, sa o strangi in brate cu dragoste. Iubesti ploaia…

Cred ca m-ai simtit. Intorci capul si ma privesti. Iti zambesc si imi zambesti . Ador felul in care ma privesti. Vad in ochii tai caldura din sufletul tau si bucuria cu care imi primesti privirea de fiecare data cand poposesc la tine . Stii ? Noi nu avem nevoie de cuvinte. Ne ajung ochii ca sa vedem, ca sa simtim si ca sa vorbim.

Ma apropii in varful degetelor de tine si te imbratisez din spate. Tresari usor sub atingerea mea dar continui sa sorbi din ceasca, cafeaua cu stropi de ploaie. Mainile mele sunt acum pe pieptul tau. Iti ating sufletul si inima . Buzele mele s-au lipit calde, de gatul tau . Iti simt parfumul, imi simti respiratia. Privesc spre ochii tai si simt un gol in stomac. Ochii aia atat de negri de barbat… Si ne lasam mangaiati de ploaia atat de dulce si calda.

Te intorci cu fata spre mine, imi iei chipul in palmele tale calde si ma saruti acolo unde ploaia isi depune tandru picuri din rochia ei. Imi zambesti cu ochii si ma mangai cu nasul inainte de a ma saruta. Apoi imi daruiesti mangaierea buzelor tale…

Si-ti șoptesc printre saruturi ca te mai vreau o zi si o noapte . Inca o zi și o noapte cu un suflet atat de cald. Doar o zi si o noapte sa ne mai iubim cu dragoste, cu dor, cu drag, cu nebunie, fara sa mai stim de noi si fara sa ne îndragostim… Si sa fugim apoi spre alte iubiri…